27.03-04.04  TUAREG RALLY-MAROC locul 61

30.04-01.05  CN ENDURO  E2 , etapaI Zarnesti  locul 6

2009

10-11-12 aprilie XM RAID BUZAU LOCUL 3

01-03 mai  TROFEUL DOBROGEI – campionatul national de motocros

                                                                   – campionatul national de enduro-cros  locul

                                                                   – campionatul national de rally-raid

16-17 mai ENDUROFUN- LOCUL 1

22-24 mai X-CAPE BACAU-abandon

29-31 mai EMD SIBIU-VALCEA-abandon

27iunie-04iulie REA 2009- LOCUL 4

27iulie-09august TRANSCARPATIC-mecanic locul1

16-18 octombrie X-COUNTRI FESTIVAL-organizator

27-29 noiembrie TRIAL SINCRON  BUCURESTI

2008

01-03 mai TROFEUL DOBROGEI-accidentat

……iunie REA 2008 locul 2

13-17 septembrie REDBULL ROMANIACS locul 22

Iata mai jos programul competitional pe anul 2011:

********************************************************************************************************************

COMPETITII 2010

Desi cica suntem in criza anul 2010 anunta semnificativ mai multe competitii sportive decat 2009. Avand in vedere ca participarea la aceste competitii implica cheltuieli majore raportate bugetului meu personal am nevoie de sprijin financiar pentru a putea duce la final aceste competitii.

Obiectivele mele pentru anul 2010 sunt urmatoarele: castigarea titlului de campion national la categoria rally-raid, clasarea in primii 10 la raliul international REDBULLROMANIACS , clasarea in primii 3 la ROMANIANEXTREMEADVENTURE si ocuparea unui loc cat mai avansat in campionatul national de enduro.

Acestea fiind spuse voi afisa lista principalelor competitii la care am intentia sa particip:

25-27 iunie………..Dracula Rally………Brasov

26-30 iunie………..REDBULLROMANIACS……Sibiu

09-11 iulie…………C.N. Enduro, etapa I………Zarnesti

18-23 iulie…………ROMANIANEXTREMADVENTURE…..Buzau

25-30 iulie………..TRANSCARPATIC RALLY……..Satu-Mare…Mangalia

20-22 august…….C.N. Enduro, etapa II……….Lazarea

03-05 septembrie……..C.N.Enduro, etapaIII……..Lupeni

16-19 septembrie………Raliul Olteniei……Craiova

22-24 octombrie………C.E.E. BULGARIA

        In intervalele libere dintre acestecompetitii voi incerca sa iau startul la cat mai multe etape din campionatul national de endurocros si cursele particulare de enduro. de asemenea voi fi inplicat direct in organizarea a trei dintre etapele acestui campionat avandui alaturi pe colegii mei din clubul ADVENTURE RIDE.

O idee inflorita in gluma la Drachones rally 2010 a prin contur in iarna asta si cu ajutorul unei sponsorizari iata, PLEC LA AFRICA mai nene!!!!
Din pacate, teoretic plec singur, costurile unei masini de asistenta ridicandu-se mult peste bugetul alocat .
Urmeaza sa ma intalnesc cu Radu (un tip misto pe care l-am cunoscut la Drachones) in Spania, sa imi arunc ruxacul, doua cauciucuri si ceva scule in masina lor de concurs si gata, la start domle.

Iata si traseul pe care se va merge in acest raliu:traseul raliului tuareg

Pe lista de start ma gasiti la nr 123 si mai multe informatii despre acest raliu se gasesc pe pagina oficiala : http://www.tuareg-rallye.com/

  Povestea incepe simplu, in joaca mi se cere un proiect de sponosorizare dupa o discutie amicala cu Niki. Lucrurile evolueaza rapid, ma trezesc cu banii in cont si cu o luna si ceva sa imi pregatesc motoreta si sa ajung in Almeria/ Spania. Bugetul restrans nu permite o echipa de asistenta asa ca ramane sa ma intalnesc cu echipajul de auto Radu Ciortan/ Ana-Maria Pirvu in portul spaniol si sa plecam  impreuna in acest raliu.

  Ca in todeauna neprevazutul isi face aparitia si cu trei ore inainta de plecarea spre Arad descopar ca nu imi functioneaza bine carburatorul si trebuie schimbat… rezolv problema si pe la 12 plec de la garaj in marea aventura.

  Dimineata in Arad bagam o ciorba sa ne trezim, ma intalnesc cu Vasi, prietenul care ma ajuta cu transportul pana in Almria si sunt gata de drum. Imi iau ramas bun de la Macacu care m-a adus cu pik-upul pana aici si ma imbarc in autocar dupa o scurta vizita pe la Vasi pe acasa.

Ajuns in Almeria astept cu nerabdare vreo, vreo trei zile, sa ma intalnesc cu Radu, care rezident in Anglia fiind va trebui sa traverseze toata Spania de la Santander la Almeria

  Bineinteles ca nici drumul lor nu a fost fara peripetii, una din rotile masinii mergand infrnat.

 In dimineata zilei de 27 martie ne-am intalnit in port intr-o mare parcare organizatorii stabilisera locul de intalnire.

  Bucurie mare ce sa zic, ne-am pupat, ne-am inbratisat si hai la treaba ca avem de inpachetat:))

  Cutiile astea rosii de la organizare sunt foarte incapatoare, 75% din bagaje au incaput intr-o singura cutie, GREA!  Am mai luat inca una pentru haine si alte acarete de le-a pus Radu ca sa nu le care in masina.

  Timpul trece repede si seara se asaza peste parcarea agitata, primul brifing e tinut din unul dintre camioanele de asistenta, este prezentata prima zi de raliu… io nu stiu cum sa ajung mai repede la barul feribotului sa ma apuc de niste beri, asa in stil traditional.

  Radu ma tempereaza, stai mai ca avem cursa maine nu putem sa ne facem praf asa de la inceput… io nu si nu, hai frate nu mai bem si noi o berica, chiar ne bagam la somn???

  Si ce mai somn, noroc ca am cinstit cateva beri inainte ca s-a balanganit barcutza de nu mai intelegeam nimic.

   Stiti vorba aia: timpul trece barca merge…. uite asa dimineata ne trezeste un cinstit marinar bocanind in usa: gata bre ati ajuns la Nador!

ZIUA I   NADOR-MISSOR   

   Pana ne trezim, pana ne invartim pana ne debarcam, unde-i benzinaria, militienii vorbesc franceza, da-i cu viza, ochiu critic…. ai pus apa in camelbag??? Pune repede, hai la benzinarie, vezi ca s-a dat startul…fugi repede sa iti iei time-card-ul … si startul unde e? pai s-a dat, poti pleca! Cum asa, pai uite asa.. ca oricum nu te intelegi cu nemtii, da-i la deal!!!   SI TELEFONUL UNDE ESTE???? In cabina, pe feribot )) aia e , sa fie intr-un ceas cu cuc!

 Asta e, nu e primul telefon pierdut, mai mult ca sigur nu e ultimimul…

Surprinzator, in toate intersectiile cate un militian ne inlezneste trecerea…. peisajul se schimba izbitor dupa cativa kilometri, orasele- statiune lasa loc unor catune saracacioase asezate dealungul soselei. Case din chirpici se asaza dezordonat in peisajul sterp, pietricele, pietre si pietroaie… ocazional cate un smoc de iarba asaltat de capre sau oi… ma intreb din ce traiesc oamenii acestor tinuturi, toate etaloanele mele despre subzistenta sunt date peste cap… nu vad de unde se poate obtine apa, unde te poti ascunde de arsita soarelui… nu inteleg nimic…roadbok-ul ne scoate de pe drumurile asfaltate si ajungem la CP 1 . Pune cricul, ia stampila, si da-i mai departe … orele trec, kilometri intra sub roti vaste intinderi de pietris lasa locul aglomerarilor de bolovani pentru a se rasfira iarasi in piste lungi de macadam.

 Apar si primele “washout” formatiuni create de apa in urma ploilor, un fel de gropi adanci de vre-un metru jumate si late de doi trei… foarte periculoase din cauza vizibilitatii scazute.

  Sectiunea de “enduro”  a primei zile e o gluma usoara dar lipsa de antrenament isi spune cuvantul si trantesc trotineta pe o urcare mai mult decat usoara. Temperatura crescuta si viteza mica de inaintare ma duc cu gandul la radiatorul de ulei pe care ar fi trebuit sa il montez….

Se traverseaza rauri secate, drumuri de tara cu titulaturi de DN(se poarta si pe la noi, stati linistiti) si dupa 400 de km ajungem in orasul Misour.

 Radu a pocnit un burduf de planetara, eu am de schimbat una alta… e prima seara agitata din raliu… si or sa mai vina si altele.

  Ne apucam de treaba, ma togmesc cu receptionerul hotelului sa imi aduca un telefon ieftin, refuz ofertele tentante i-phone 4 la 200euro si iau un Nokia pasnic. “uite, are si lanterna”

   Da-mi un crichet cu 13, unde-i surubelnita, strage-mi si mie asta…. gata. Ora 11 noaptea, doar noi mai lucram in curtea scolii… si mane ne trezim cu toti odata…. desteptarea e la 6, Rdu zice ca e o surpriza, ca o sa imi placa….

ZIUA 2 MISSOR-MERZOUGA

  Chemarea la rugaciune rasuna la orele 5 si nu vad undei surpriza, sun singurul care se ridica si se uita bulversat prin cort… consult orologiul noului telefon si decid sa mai dorm putin pana la 6…

   Cand ma asezasem mai bine in culcus rasuna puternic in difuzoarele camionului de asistenta  RAMSTEIN!!!!   Si toata lumea sare in sus la semnal.

    Hai cu echiparea, micul dejun pe fuga si hai la start frate ca e 7 deja si masinile pleaca primele…

 Un camp imens de pietroaie cat pumnul se intinde pana spre muntii din zare dar aparentele insala. Rauri impresionante secate brazdeaza aceste campii in asa numitele qued-uri ce trebuiesc traversate sau urmate in amonte.

 Navigatia devine dificila, multitudinea de piste ce se intersecteaza in aceasta intindere  pune serioase probleme de orientare si combinarea roadbock-ului cu gps-ul devine esentiala

Pe a doua etapa de legatura soseaua traverseaza un canion impresionant, grandoarea peisajului ma impresioneaza profund, totul este foarte mare, foarte impunator. Acest “transfagarasan” Marocan serpuieste pe versantii impunatori si arizi in timp ce jos in vale, cateva sute bune de metri mai jos , oaze de palmieri si aglomerari de casute sunt asezate pe malurile raului ce a scluptat aceasta minunatie.

Ultimul CP inainte de finis il ai in jurul orei 16… mai sunt vreo 30km si primele dune isi fac aparitia spre final.

 Pompa de ambreaj cedase din primii km si nu aveam de gand sa o repar pana la finalul etapei. Chiar inainte de dune gasesc un 690 oprit, lipsa de benzina era problema principala. Opresc sa il ajut pe crestin sa nu il las in mijlocul pustiei, ii dau din benzina ce imi ramasese si plecam impreuna spre finish….

  Primul contact cu dunele e destul de epuizant desi in aparenta eram destul de odihnit. Cu 200 m inainte de finish reusesc sa afund motoreta si muncesc destul de tare ca sa o scot la liman… ar fi fost mult mai bine sa merg pe jos pana la finish si sa iau un timp mai bun.

 “Oraselul” Merzouga e construit in intrgime din chirpici, impunatoarea poarta a desertului (un fel de arc de triumf) marcheaza intrarea in localitate. Berea rece cumparata de la hotel isi fece treaba minunat dupa o zi lunga si istovitoare . Apar si Radu cu Ana-Maria si ne cazam in corturile de tuaregi special amplasate langa hotel pentru a suplimenta locurile de cazare.

  Ajunsi la “Tuareg Hotel”o cladire p+1, tot din chirpici, ma imprietenesc cu Hasan, un ber-ber de treaba ca m-a ajutat sa transport cutiile cu echipament de la camionul organizatorilor pana la cort.

  Radu tot imi lauda hotelul, ca o fi, ca s-o imparti ca stai sa vezi… ce sa vad frate ca e tot din chirpici… asta pana am intrat in interior: piscina, bar, aer conditionat, internet fireles… pam pam, joac-o p-asta na!

  Fara vorba multa si admirat de peisaj ne apucam de treaba la utilaje s uite asa iar ne prinde miezul noptii. Dar de data asta inainte de culcare ne permitem un dus revigorant.

DAY 3 MERZOUGA CIRCUIT

Prima zi in dune… entuziasmul a disparut rapid, in primele sute de metri de la start am pus-o pe o parte. Febra cursei imi intunecase judecata, nu vedeam decat urmatorul CP, si incercam sa depasesc cati mai multi concurenti… a tinut treaba cam 15 minute. Incepusem sa prind un pic spilul si sa nu ma mai lupt asa tare cu dunele. M-am luat dupa un alt concurent care mergea destul de ok si cu o viteza constanta… am inceput sa fur de la el tehnica mersului pe dune. Imi veneau in minte toate sfaturile primite de la prieteni acasa despre abordarea unui astfel de teren le regeseam  in stilul de mers al celui din fata mea. Am stat eu ce am stat la cutie si m-am intaratat asa, simteam eu ca pot sa merg mai tare…zis si facut, l-am depasit pe respectivul si am inceput sa pun in practica ce invatasem. O vreme chiar mi-a iesit, dar dupa ce a trecut vremea aceea… am infipt motoreta intr-o duna de nu am inteles ce si cum s-a intamplat. M-am dat jos si m-am uitat la troaca… pftiuuu…. era infipta pana la aripa de fata. Profesoru’ ce sa faca, s-a oprit zece metri mai la dreapta, s-a uitat la mine , dupa care si-a vazut de drumul lui ca mai era cale lunga pana la finish.

  Si io acuma ce fac… pai ce sa fac, tac si sap! Si uite asa cu manutele m-am apucat de treaba: eu trageam nisipul de langa motoreta, el se ducea in cizme si cel de deasupra venea in locul celui tras ca doar nu era prost sa stea la locul lui. Dupa vreo 5 minute de sapat vijelios imi scot casca ca nu se mai putea si ma intorc la munca campului….TACI SI SAPA CA AI FOST SMECHER, AI FOST TU MIEZU, ACUMA NA, SATURA-TE!

Cu chiu cu vai scot acaretu’ din nisip, imi trag sufletu si “pe cai” plec eu usurel imi aiu ceva viteza si cand incepusem sa ma racoresc un pic… fleosc, iara pana la gat in nisip…

Iar sapa, iara scoate casca, zi ceva si de Dumnezei si alte zeitati etc etc…

 Dupa ce scot fieru la mal ma echipez, ma sui pe el si ma uit pe trip, dezamagire totala, eram rupt de oboseala, apa era pe terminate si tripul indica 2,5km adica pana la 220 cat avea proba mai aveam de impins ceva… cam trist, nu?

 Si m-am apucat de impins. O vreme au mai fost dune, apoi drumuri depietris, apoi iar dune, iar pietris si uite asa a fost toata ziulica pana cand la un CP mi s-a spus ca am ratat limita de timp si ca sa fie treaba treaba mi-au zis si cu cat: 2 minute )))

  Am facut haz de necaz cu doi englezi ce ratasera CP-ul la 1 minut si am luat-o spre casa pe GPS ocolind o duna imensa.

 Ajuns la baza mai devreme m-am rasfatat cu un dus si mi-am reparat una alta pe la motoreta si hop poc iar s-a facut seara.

 Prietenul “Heavy Duty” poposit si el in iescursie la marocani ne-a foast de mare ajutor atat mie cat si lui Radu pe care l-a ajutat cu repararea masinii. Ce sa-i faci nene, nasu e nas si in ziua de craciun… da si finu e fin. Mitrutz a fost numele ce l-a ales pentru Hasan si asa l-a strigat in cele doua zile cat am mai stat in Merzouga de a inebunit pe toata lumea ))

ZIUA 4 KING STAGE

Roadbokul incepea sugestiv:

 When you come back from the desert you will be rich and poor. Rich in new experiences and por in firends who will understend you.

O lunga si impresionanta linie de start formata din cele aproape 200 de motociclete se  desena pe platoul din fata dunelor. Pilotii asteptau in linie la vre-o 10-15m de motorete sa vada steagul rosu fluturand inceperea cuarsei. Fara prea multa vorbarie steagul cade si nebunia se dezlantuie. Zgomotul e  asurzitor , praful se ridica formand o perdea groasa prin care abia vezi la cativa metri, nimeni nu ia mana din gaz, nimeni nu atinge franele e  ca un drog… Reusesc sa ies din pluton spre dreapta, ma cocot pe o duna si analizez putin furnicarul. E incredibil ce se intampla, toti serpuiesc pe dune spre primul CP. Imi aleg si eu trasa si incep distractia. Experienta zilei anterioare isi spune cuvantul in alegerea traseului, cu toate astea fac inca greseli de orientare in teren.

 Dupa aproximativ 40 de minute ating CP1 si sunt deja extenuat, cu toate acestea continui cursa incercand sa imi impun un ritm constant si sa imi aleg singur trasele evitand urmele celor din fata.

Imi dau seama ca dunele mari te scot mai repede aproape de destinatie si te obosesc mai putin asa ca imi construiesc strategia pe acest criteriu si rezultatele se inbunatatesc simtitor.

 Inchei primul tur in aproximativ 1 ora si sunt destul de bine in clasament dar fizic sunt epuizat. Florica ii povesta lui Radu seara ca eram mai mult mort decat viu, am vazut si eu apoi pozele. Decid sa iau o pauza lunga(45min) pentru a repara avariile aparute la motocileta, pierd ceva piese prin nisip… imi propusesem sa mai inchei un tur dar din pricina neparticiparii la sedinta tehnica imi calculez prost timpii limita si ratez un CO la doar cateva minute (trei) . sunt trimis acasa pe un drum lateral,  fac haz de necaz si plec spre tabara intalnindu-ma pe drum cu amicii englezi din ziua precedenta si ei ratasera limita de timp la cateva minute… “wehn we se you we have to go homme ))))”

 Aceasi seara minunata: schimb de ulei, filtre, curata una alta pune cheia pe ici pe colo…

ZIUA5 DESERT RACE

 Acumulez experienta intru-un ritm foarte rapid si asta se reflecta in timpii din ce in ce mai scurti ce ii realizez pe turele de circut. Astfel ajung sa parcurg trei sferturi din ultima tura in 20 de minute dupa ce prima din cele patru ale zilei o incheiasem intr-o ora jumate…

 Bineinteles ca tot in aceasta zi mi-am luat cea mai tare tavaleala din cursa. O cazatura de pe varful unei dune mici, la aterizare roata fata a lovit o “iarba camilei” si am zburat frumusel peste ghidoane de nici nu am atins turnul de navigatie. Toate astea dupa ce tocmai depasisem un concurent pe care il urmaream de cateva minute bune, deh asa e cand te crezi zmeu…

 Finishul zilei se afla pe cea mai inalta duna din zona, fie ca termini in  timp sau nu trebuie sa predai carnetul de cursa in varful dunei. Un impresionant concurs de hillclimb se desfasoara pe culoarul marcat cu banda de catre organizatori.

 Dupa trei incercari ajung cam la 90% din lungimea urcarii si decid sa urc pe jos pana la finis pentru a proteja motorul ce mai avea de parcurs aproape 1000 de km din raliu. Ziua de cursa se termina destul de repede si in jurul pranzului ne adunam cu totii la hotel ferindu-ne de soarele arzator. E o pauza binevenita inainte de a aincepe lungul drum spre coasta de nord a Africii.

ZIUA 6 MERZOUGA-MISSOR

Astazi ne luam ramas bun de la nisipurile africane. Revenim la formula de start 4 in linie. Cele doua CP-uri din dune se parcurg rapid si usor usor fast-track-urile inlocuiesc trasele sinuoase dintre dune. Din pacate accidentarile apar si in aceasta zi chiar din primii km. Unul din pilotii din varful clasamentului este pacalit de o iluzie optica si nu vede varful unei dune plonjand in golul din spatele acesteia. In urma cazaturii este fortat sa abandoneze si cu greu este scos din desert. Vitezele cresc, probele speciale pun la incercare navigatia prin canioane si ravene inguste. Celebrul boiller pass este cuprins in una din etapele de legatura. O sectiune care aduce mai mult a hard enduro pune in dificultate pilotii ce au mai putina experienta in acest domeniu. Reusesc sa traversez treptele de stanca destul de repede fiind nevoit sa descalec o singura data pentru a evita o cazatura ce imi putea avaria instrumentele de navigatie.

 Peisajele superbe se scurg sub rotile motoretei si orasul Missor apare in zare,  seara se lasa peste tabara agitata. Reusesc sa repar sistemul de franare spate de la care pierdusem pintenul ce actioneaza pompa de frana.  Micile probleme cu GPS-ul ma tot chinuie si nu reusesc sa adaptez un incarcator de masina pentru a alimentare. Maine e ultima zi in Africa… ma descurc eu cumva…

ZIUA 7 MISSOR-NADOR

Ultima zi de raliu in Africa, clasamentul e cam batut in cuie, multe nu se mai pot schimba asa ca decid sa fortez pe ultima speciala ca sa vad cam la ce nivel sunt… optin un surprinzator loc 13…e bine, e foarte bine… daca as fi mers asa tot raliul…

 Qued-urile si canioanele se succed fiind legate de fast track-uri ce se termina adeseori foarte brusc, wash-out-urile sunt tot mai dese si viteza scade simtitor din aceasta pecina. Pe la jumatatea zilei traversam un canion adanc lung de  11 km in a carui albie curge un raulet timid.

Terenul se modifica rapid pe masura ce ne apropiem de coasta, pasuni pline de iarba ingreuneaza navigatia reperele schimbandu-se total fata de cele cu care ma obisnuisem. Traversam o cale ferata si iesim la cp, gata, s-a terminat, mai avem doar cativa km de asfalt pana in port.

 Un vant lateral foarte puternic ne misca de pe o banda pe alta fara a putea sa facem mare lucru… ajungem cu bine in port unde trebuiesc facute formalitatile pentru imbarcare.

 Incarcam motoretele in camioane, ne imbarcam si gata, hai la bar sa discutam la o bere in drum spre Spania.

 O noapte lunga pe vapor si zorii ne prind in Spania!

ZIUA 8 SPANIA

 Almeria , locul in care cu o saptamana in urma ma pregateam pentru marea aventura parea acum “acasa” . Scoate din cuti, pune in cuti, cheama-l pe Nicu sa le ia…n-am benzina, nu mi-am facut roadbok-ul… Amicul Ientz cu care cinstisem o bere pe barcuta si povestisem una alta imi propune sa mergem impreuna pe proba de navigatie pana la proba speciala. Un drum superb dealungul coastei Spaniei ne urca pana la aproape 1500m alt unde se afla un ct secret.

 Dupa validarea time cardului incepe o lunga coborare spre ultima proba speciala ce avea sa ne scoata pe malul marii. Un canion impresionant pe a carui albie se gaseste un pietris fin este ultimul teren de joaca al acestui raliu. Cei 2 km de proba speciala sunt un fel de epilog pentru cei 2500de km parcursi. Bineinteles ca vorba batraneasca “cursa se termina la linia de finish” atarna greu pentru unul din echipajele de la auto care intr-un exces de zel reusesc sa rastoarne masina in ultimul viraj inainte de finish pierzand astfel cateva minute bune.

 Dupa ce ajung toti concurentii la finish ne deplasam intr-o impresionanta coloana spre hotelul din Mojacar unde petrecerea de final se dezlantuie!

EPILOG

 E greu de spus in cuvinte ce a insemnat aceasta participare la Tuareg Rally pentru mine.

Sper sa pot repeta aceasta minunate experienta cat de curand si sper ca v-am putut transmite o parte din emotiile acestei aventuri in randurile de mai sus. Vreau sa multumesc tuuror celor care m-au sprijinit pentru a duce la bun sfarsit acest raliu.

De exemplu: desi nu am mai practicat de ceva vreme escalada pe gheata, nu mi s-ar parea deloc periculos sa fac asta atat vreme cat as folosi echipamentul adegvat acestui sport.  Cu siguranta ca aceeia care nu au luat contact cu acest sport vor spune ca “e extrem frate!”

Am botezat cascada asta Dementa Senila, acu sa nu ma intrebati de ce ca nu mai stiu, am mai inbatranit ceva d-atunci

Etapa I Ciolpani, mai 2010 

   Un supereveniment in care am fost implicat atat ca si organizator alaturi de colegii mei de club, cat si ca sportiv. Editia I  a festivalului MOTO XCOUNTRY a fost un pas inainte semnificativ fata de editia pilot din toamna trecuta. Numarul de spectatori a fost mai mare fata de anul trecut si asta s-a simtit in timpul cursei si apoi seara in fata scenei. Alaturi de etapa a IV-a  din campionatul national de endurocros si cupa MotoXCountry s-a desfasurat concursul ROCK MARATON ce a avut ca scop promovarea unor trupe tinere de rock ce s-au intrecut in interpretari pe scena festivalului!

 etapa IV a CN endurocros:

Desi am avut un start slab plecand penultimul de pe grila de start  in turul al doilea ma recuperat pana pe pozitia patru unde am ramas mai bine de jumatate din cursa. Cu doua ture inainte de finish la traversarea unui sant cu apa motorul meu a tras apa prin filtrul de aer si s-a oprit. Reparatia a durat aproximativ 10 minute si asta m-a costat scump terminand cursa pe pozitia 12 si urcand in clasamentul national doar pana pe locul 14.

Cupa MOTO X COUNTRY:

cu un start lafel de slab ca in ziua precedenta  am reusit sa recuperez destul de mult pana la jumatatea cursei cand l-am prins din urma pe colegul meu de club Razvan(Trancanici) alaturi de care am parcurs a doua jumatate din cursa intr-un ritma mai relaxat, fortand doar pe finalul turului de circuit spre deliciul publicului.

*******************************************************************************************************************

Etapa II Limanu-2Mai , august 2010

Lume, lume hai la mare!

Desfasurata in luna augst etapa a doua s-a bucurat de un real succes aducand la start piloti de top.

Principala problema a fost caldura infernala pe care s-a desfasurat cursa. Acest motiv a dus la cateva abandonuri.

Locatia aleasa a fost extrem de spectaculoasa, relieful calcaros de langa portul Mangalia punand in dificultate pilotii ce se asteptau la o cursa pe nisip.

Dupa un start in gluma am reusit o frumoasa clasara pe locul III !

********************************************************************************************************************

Etama III Busteni septembrie 2010

 O ploaie marunta cu un comportament de microclimat(a fost singura zona de pe valea prahovei unde a plouat) a dat batai mari de cap atat organizatorilor cat si concurentilor. Dupa doua saptamani de comvalescenta am reusit totusi sa iau startul si la ultima etap pneumonia ne vindecata complet punandu-mi mari probleme. am reusit totusi sa termin cursa si sa imi pastrez pozitia pe locul al doilea in clasamentul general.

                                            m

 Este prima oara cand particip ca si concurrent la un rally-raid, va trebui sa navighez dupa road-book in stransa legatura cu tripp-masterul(aparat de masurare a distantelor)

 Cateva secrete imi sunt vandute de catre ceilalti participanti, celelalte va trebui sa le descopar singur…

  In jurul orei 14 se da startul festiv, fiecare concurrent urca pe rampa de start si este prezentat de catre organizatorul acestui raliu, d-nul Dan M. Costescu, actualul campion national al acestei discipline.

 Dupa prezentarea echipajelor ne incolonam si traversam orasul intro scurta parada in drumul nostrum spre Ciolpani unde avem bivuacul primei seri.

  In tabara  circuitului de motocross toata lumea isi aranjaza utilajele pentru ziua urmatoare, eu descopar ca am semicadrul rupt si toba imi freaca tare de roata spate, trebuie sa ingineresc ceva si pentru asta trebuie sa ajung la atelier… unul din concurentii turci are probleme cu evacuarea finala care s-a spart, ma ofer sa i-o repar si o incarc in masina dupa care impreuna cu sora-mea si cumnata-miu’ fuga la atelier dupa o vizita pe la practiker de unde am luat ceva jucarele J

 Timpul zboara fantastic de repede si nici nu stiu cand s-a facut noapte, dupa ce termin reparatiile iau decizia sa raman acasa peste noapte si sa imi repar motoreta dimineata.

ZIUA 1

04:00 alarma telefonului ma trezeste din somnul agitate de cateva ore (patru mai exact) ma echipez direct in hainele de cursa si plec impreuna cu Bogdan spre Ciolpani unde ajung in jurul orei 5.

 Lumea inca doarme in bivuac si soarele nu a rasarit inca. In liniste imi aduc motoreta in lumina farurilor masinii si incep reparatia… Totul incepe sa se accelereze, concurentii se trezesc si incep sa misune prin tabara, apar masinile de asistenta, glume bancuri, UNDE-I CAFEAUAAAA??? Intre toate astea reusesc sa imi termin motoreta si sa fiu prezent la sedinta tehnica de la ora 06:30 unde mi se inmaneaza roadbookul. Desi clasa la care alerg are asigurata navigatia pe GPS voi incerca sa folosesc roadbookul pentru a ma obisnui cu el in vederea altor curse.

Start, e ora 07:00 fiecare intra pe grila in minutul stabilit, vine si randul meu, 3..2…1…START!!! Gata, s-a consumat startul… si acum… la drum!

  O scurta etapa de legatura de vreo 20 de km ne aduce in startul probei speciale ce masoara aproape 400km. Aici alte reguli, alti timpi, alte socoteli, deja nu mai inteleg nimic, regulamentul mi se invarte in cap, primesc tot felul de informatii, gata, m-am saturat, intru in start si vad eu mai incolo ce se intampla. Inping motocicleta catre primul arbitru care ma informeaza ca am venit mai devreme cu 3 minute, timp ce se va dubla si va fi socotit ca penalizare… ups, prima gresala deja…intru pr grila de start, astept minutul stabilit si steagul cade, start in prima proba speciala din raliul drechones!

O las mai moale in primii km, inca nu m-am trezit calumea, inca nu inteleg ce trebuie sa fac incerc un pic navigatia pe road book insa adrenalina e prea mare si GPS-ul ma ajuta mai mult la viteza asa ca decide sa navighez cu ajutorul lui o vreme.

Ajuns pe malul Argesului ma bucur un pic de drumurile nisipoase si dupa o scurta palavrageala cu un amic aflu ca sunt pe 2 la 15-20 de minute in spatele lui Tara, decid ca merge prea tare pentru mine si imi stapanesc dorinta de a pune gazul in capat desi cunosteam drumul destul de bine din plimbarile facute in anii trecuti. Drumul serpuieste printer copaci si apoi suie pe dig, in sfarsit o sa iau ceva viteza… deodata vad in fata o ambulanta, oameni, agitatie… il gasesc pe Tara asezat deja pe targa, are o fractura de femur… pentru el totul s-a terminat… ajut la dezechiparea lui, ii tai pantalonii si vad ca totul e ok, adica fractura e inchisa…cu destule emotii il urcam in ambulanta unde medical imi da voie sa ii fixez piciorul in pozitia naturala cu o fasa.

Timpul trece, vorbesc cu organizatorii care se deplaseaza spre mine deja, mai stau la barfa cu un tataie care l-a vazut cum a cazut ”taica, io am zis ca e gata, a murit, pana am ajuns eu la el iesise de sub motocicleta saracu…”

Apare masina de asistenta si o tai la drum, deja m-au depasit cativa concurenti si sunt tentat sa trag tare dupa ei, reusesc sa imi impun un ritm usor alert care sa ma tina concentrat si imi tot repet ca trebuie doar sa imi fac treaba cum stiu mai bine, ceilalti nu conteaza.

Kilometri se scurg incet sub rotile motocicletei, o usoara dezamagire ma cuprinde cand dupa 200 de km de la start ies in soseaua nationala de langa Calugareni, tocmai il depasesc pe unul dintre concurentii turci prin lunca Neajlovului…l-o fi lovit gandurile strabunilor ca era cam ametit asa…

Ajung in CP 3, mananc ceva si iarasi la drum, drum si inca un drumulet si uite asa mai trece 100de km. Balauresc un pic prin albia unui rau, deja ii prinsesem pe cei de la auto si moralul crescuse enorm. Ultima alimentare am prins-o pe la orele 17 cand am realizat ca merg deja de 10 ore… ultimii 30 de km ii parcurg cu mare grija de teama unei cazaturi din cauza oboselii. Devine deja stresant, mi se pare ca vad tot felul de treburi, franez aiurea… o cam dadusem in paranoia un pic drept sa spun. Deodat pe drumul de tara apar semnalizarile finishului, gata, s-a terminat, ba nu abia e prima zi!!!

Dupa o binemeritata pauza alaturi de cei de la auto vine vestea bomba: suntem la aproximativ 100 de km de bivuac(Craiova) si trebuie sa parcurgem aceasta etapa de legatura cat mai curand deoarece se lasa seara.

Dupa o scurta pauza de realimentare cu apa si ulei(manca mobra cam un litru de ulei la 100km) ajungem in Craiova la locul bivuacului.

Deja atmosfera e relaxata, glumele cu celilalti colegi de calatorie  sunt la ele acasa si seara ne prinde reparand la motorete si povestind pataniile din ziua ce tocmai trecuse pe sub roti.

ZIUA 2 CRAIOVA- RANCA

Ne trezim pe la 6 si ii tot explic lui Mark ca e tarziu, el tot nu intelege si uite asa ne prinde brifingul, ni se inmaneaza roadbukul si gata domnilor, e ora 7 03, start domnu’ mitachescu, start… inca nu mi-am pus roadbookul, nu am alimentat, nu mi-am luat ceva de mancare, n-am mancat nimic dimineata si lista e lunga…

 Pe etapa de legatura le rezolv pe toate si ajung si la startul in proba in minutul potrivit. O cireada de vaci imi blocheaza startul si trebuie sa trec printer ele deoarece nu optin o amanare din partea arbitrilor… c-est la vie… dupa primii 50 de km ma opresc sa mananc un baton de cereale deoarece ma cam lasasera bateriile.

 Terenul se schimba si nisipul isi face usor simtita prezenta. Drumurile de tara se transforma usor in piste cu un nisip fin si asta face ca motocicleta sa fie destul de greu de controlat dar macar nu mai avem santurile de caruta cu muchie vie ce te pot fura destul de urat… Nisipul creste, drumurile serpuiesc printre lanuri de porumb care se incapataneaza sa creasca in solul arid. Pe una din liniile drepte unde viteza crestea simtitor simt ca ceva ma atinge pe picior dar nu iau in seama abia cand dau sa franez vad ca imi cazuse maneta de ambreaj si ma intorc s-o caut. Spre surprinderea mea o si gasesc, o bag in buzunar si ii dau bice fara ambreaj inca vreo 30 de km cand hotarasc sa incerc s-o repar. Surubul care o tinea atasata de pompa era principalul vinovat… si cu ce sa inlocuiesti un surub in mijlocul taramului nisipos din sudul Craiovei… ma opresc la marginea unui sat si ma hotarasc ca trebuie sa gasesc o solutie ceva…. Sprijin motoreta de un stalp de curent si ma apuc sa caut diverse treburi ce le-as putea utilize, ma gandesc la sarma in prima faza dar de unde sa iei sarma in mijlocul campului… cum ma invarteam eu as ape langa mobra storcandu-mi creierii vad aruncata in nisip langa stalp si napadita de ierburi o cruce, o scot din nisip mai mult cu gandul de a o pune sprijinita de stalp si cand colo ce sa vezi: ditai bucata de sarma pusa pe cruce. O desfac repede si ii multumesc lui Petrica(asa-l chema pe saracu’ om)si lui Al de sus si ma idrept indarjit spre pompa de ambreaj. Odata ajuns fafa in fata cu problema imi dau seama ca sarma n-o sa prea tina si ca ar fi mult mai bun un cui… ma descucarajez un pic si facand cativa pasi prin nisip GASESC UN CUI… am ramas cam perplex drept sa va spun dar m-am apucat repede de treaba si cu ajutorul lui Al de sus am pornit iar la drum. Vad pe GPS serpuirile ce le facem si CP-ul ne ia prin surprindere asezat langa un lac minunat. Sunt in spatele lui Vlad Tiglariu la doar trei minute si am alergat dupa el toata ziua. Cei aproape 200 de km de nisip ne-au muncit un picut…

In scurta pauza de masa a trebuit sa imi strang spitzele de pe roata spate pentru ca se slabisera tare.

Ne urcam pe motorete si dai bice in incercarea de a scapa unul de altul. Alergatura asta cu Vlad imi placea tare dar imi si consuma din energia ce ar fi trebuit s-o conserv…. Ultimul CP inainte de finish l-am luat impreuna si dup ace am alimentat am decis sa mergem in echipa schimbandu-ne pe rand la navigatie.Mai aveam 80 de km si ne indreptam spre munti. Dupa o scurta campie relieful a inceput sa se inalte drumurile nisipoase transformandu-se in poteci de caruta cu santuri care din pricina oboselii devenisera foarte dificile. Din acest motiv mi-am luat vreo doua trante de m-au pus cu picioarele pe pamant. Pe ultimii km iar a inceput sa ne manance pielea si sa ne depasim pe potecile inguste de padure ce aduceau mai mult a enduro decat a raliu.  Finishul l-am luat in acelasi minut incordati un pic pe o coborare cu bolovani.

Gata, s-a terminat ziua 2, de maine intram in munti, pe un teren care imi place mai tare.

ZIUA 3 RANCA-SIBIU

O dimineata ploioasa si cu doar cateva grade peste plus, se mai anunta ceva abandonuri, intre doua guri de cafea si una de paine mai fac ceva reparatii la motoreta si pe nesimtinte ne incolonam spre start, una din sectiunile unei probei speciale fiind anulata. Ajunsi la locatia noului start fac io niste tampenii si aproape ca ma intepenesc intr-un namol dar ies d-acolo pana la urma.

 Azi e etapa de munte si primesc atentionari de la colegi si organizatori sa las gazul mai mic sa nu fac vreo boacana. Am incercat o vreme sa ma aptin dar intrand pe un teren cu care eram familiarizat m-a luat valul dupa primele viraje de la start… drumul presarat cu bolovani ma tine in priza destul de tare si dupa ce depasesc pe toata lumea imi pun in cap sa trag tare sa ajung inaintea masinilor la finish. E ceata, o ploaie insezizabila face imposibila purtarea ochelarilor si simt cum imi ingheata ochii in cap… drumul a urcat foarte mult in altitudine… ajung in Pasul Oltetului de unde incepe coborarea. Incep sa regret ca am dezbracat combinezonul de ploaie, dupa ce trec prin vreo doua trei baltoace si ma ud regulamentar ploaia mocaneasca se transforma in ninsoare, moment in care imi amintesc de cursa de la Sibiu de anul trecut cand am inghetat groaznic. Norocul face ca norul din care ninge sa fie foarte mic si dupa cateva minute sa se opreasca vifornita. Intru in padure si incep coborarea inspre CP. Ceea ce fusese odata drum forestier ce traversa padurile zonei sub numele de Transalpina se asfalta acum devenind o minunatie de sosea cu 4 benzi. Pe etapa de stop rally ce precede CP-ul ma depaseste echipajul Italian, deh ei au caldura in masina… Ajung la CP intr-o stare avansata de congelare, efectele hipotermiei incep sa se instaleze incet, nu mai am dexteritate, nu ma mai pot concentra… mananc repede ceva biscuiti si un baton de cereale dupa care hopa sus pe trotineta si dai bice.

 Drumul spre Sadu il stiu in mare, l-am mai facut impreuna cu Tache dar oboseala si frigul il fac un pic dificil. Macadamul gri te indeamna la viteza, vad urmele lasate de echipajul Italian dar reusesc sa ma aptin si  sa imi mentin ritmul propus. Cu 200 de metri inainte de finish ma depaseste si a doua masina… ma lasa nervii!!! Asta e, fuga la hotel pe asfalt!

 Ziua e departe de a se fi incheiat, trebuie sa imi sudez semicadrul, Radu are cate ceva de sudat la masina asa ca dupa cateva telefoane gasim un atelier si mergem sa rezolvam problema. La intoarcere e deja seara, mancam ceva, o bere, vine Paul cu moussul pentru roata fata si gata si ziua 3.

ZIUA 4  SIBIU- BISTRITA

O zi cu doua speciale si o etapa de legatura destul de lung ape care ploaia din ziua precedenta o anunta destul de dificila.

Azi intra in cursa si campionul European Ugo Filosa, astept cu nerabdare sa vad cum merge si daca ma pot tine dupa el.

 Imi schimb repede moussul pe fata si sunt gata de start. Ajung la startul in proba speciala  unde iau startul al treilea. Un drum de pamant negru lipicios plin de baltoace si iarba uda imi cam desumfla moralul un pic dar ma hotarasc sa imi mentin ritmul un pic mai sustinut si sa vad ce rezultate optin. Trecusera aproape 50 de km din cei 70 ai probei cand imi faceam socoteala ca merg bine daca nu m-a prins Ugo pana atunci… vorbesti de lup, hop si lupu’ na ca e si el om… Ma iau dupa Italian si incepe o alergatura pe dealurile alea de nu te mai intelegeai cu noi… aproape de finish intram pe un drum forestier presarat cu gropi mari cu apa si foarte virajat. Ajungem la finish in acelas minut dupa ce ultima baltoaca ne-a imbaiat pe amandoi bine de tot.

Etapa de legatura o prcurgem impreuna, ne oprim la o cafea , si pe serpentinele dinaintea orasului Targu Mures ne pierdem printer tiruri.

Ajuns la startul PS2(proba speciala2) aflu ca Ugo al meu plecse de vreo 20 de minute, asta e, o iau si eu din loc sip e la jumatatea probei prind din urma prima masina care orbecaia printr-o livada… ii aduc pe drumul cel bun dupa care imi vad de treaba mea.

 Ultima sectiune din proba e un drum in consrtuctie pe care tocmai fusese asezat stratul de margaritar, o superbie de drum pe care ii cam rup gura la motoreta. Ajung in finish si surpriza, sunt primul, Ugo s-a ratacit…asta e, se mai intampla si necazuri cum zice un amic d-al meu.

La hotelul din Bistrita reusim sa bagam motoretele in parcarea subterama unde mai reparam una alta adapostiti de ploaia rece ce cade neincetat.

ZIUA 5   BISTRITA –SATU MARE

E un soare pana la genunchi, la ora 7 primesc gps-ul il pun pe motoreta si surpriza: nu am trak-ul incarcat… bineinteles ca apare Dan care imi povesteste zambind ca e idea lui de a imi testa navigatia pe roadbook, ii raspund si eu razand: nu imi functioneaza tirpmasterul sa vezi ce o sa ma cautati prin padure. Faptul era consumat deja, decid sa navighez dupa tripul gps-ului care era destul de greu de manevrat pentru ca trebuia sa iei mana de pe ghidon…

O zi lunga plina de noroi, probe speciale forfetate, navigatia nu a fost rea cum imi tot povesteau ceilalti dar totusi un pic mai dificila.

 In drum spre Satu Mare m-am oprit impreuna cu Dragos Feodorof la o benzinarie sa alimentam si sa mancam ceva. Am luat decizia sa forfetam ultima proba speciala. Motorul meu avea probleme mari dupa ce am prajit un pic ambreajul intr-o vaioaga…

La 40 de km distanta de Baia Mare, chiar dupa de ma trecut de poarta maramuresana ce marcheaza limita de judet motorul meu a cedat definitive fiind nevoit sa il astept pe Suca sa vina sa ma ia cu platforma…

 Seara ne-am petrecuto impreuna reparand motoretele, pentru mine ziua urmatoare era compromisa, aprinderea nu mai dadea nici o urma de scantee si asta insemna probleme majore.

ZIUA 6   SATU MARE- TIMISOARA

Ziua asta nu prea am ce povesti, am mers cu mobra pe platforma si am luat startul cu ea impinsa in ulltima proba speciala de la Timisoara. Seara am dat ceva telefoane si am reusit sa imi gasesc de inchiriat un 2t pentru a alerga a doua zi. Am facut ultimile modificari, adica navigatie si toate celelalte si eram gata de start a doua zi dimineata.

ZIUA 7  TIMISOARA-TIMISOARA

O zi superba de vara, terenul e perfect pentru alergat, soarele ne incalzeste dupa zilele de ploaie ce pareau ca nu se mai termina. Surpriza majora a fost ca 2t-ul nu scotea destul curent pentru delurator si trebuia sa derulez la mana, gps-ul se stingea de la vibratii si tot asa… Incercand sa remediez problemele am luat startul ultimul… la cateva sute de metri l-am gasit pe Ugo infipt bine intr-o groapa de vreo 5 metri. Ratase un viraj si sarise direct in gaura cu pricina scapand doar cu motoreta sifonata bine. Cursa se incheiase pentru el… Am plecat  mai departe chinuindu-ma cu navigatia destul de tare si incercand sa ma adaptez stilului de mers pe 2t. Cei 70 de km s-au scurs usor fata de zilele trecute cand am alergat de la 200 in sus. Ultimii km i-am parcurs alaturi de Dragos ajungand in finish in acelas minut.

Acesta a fost raliul DRACHONES, pentru mine o experienta unica alaturi de multi prieteni carora doresc sa le multumesc pentru sprijinul acordat dealungul intregului concurs!

Comfectionarea acestor cauciucuri dureaza cam 4-5 ore si necesita inafara celor aproximativ 800 de suruburi foarte multa rabdare si atentie. Deasemenea mai trebuiesc facute mici modificari ale circuitului final de esapament.

rezultatul:

Distractia se mareste in momentul schimbarii decorului, daca vom inlocui gheata lacului cu un teren de motocros acoperit cu 15-25cm de zapada va iesi un balamuc pe cinste. Cu toate ca avem o aderenta marita este necesar un efort fizic marit pentru a controla motocicleta in aceste conditii.

  Face cum face Ionut al meu, imi zice ceva de o motoreta pe care il sfatuiesc sa nu o ia, se incapataneaza, cumpara firu’ si ma intreaba: ma ajuti s-o punem la punct?

Ajung la servis mai tarziu si ii gasesc ciorchine pe mobra, nu porneste nu mai vrea… au dat din manute si din picioare pana au innecato muci. Scoatem bujia-noua dar NGK o data udata poti sa o arunci.Incercam sa o resuscitam dar liniste si pace, nici un semn asa ca pun o bujie mai veche dar functionala si…. minune, porneste acaretu’

Hai sa  vedem ce stie coaja mai intai… pai e durere mare, frane nu, lumini nu, bord nu , semnale nu, rotile schimbate si puse acolo sa se invarta nu sa fie alineate sau ceva de gen, cadru taiat si tot felul de ingineri autohtone. Aerisim frana fata, opserv suportul etrierului  bine ciobanit si gata hai sa ii dam o tura prin curtea scolii.

Monocilindrul YAMAHA SR 500 impinge destul de tare pentru anul productiei 1978 si ma surprinde placut, e chiar tare trotineta. Se aduna lumea, spetacol mare, multimea in delir… placutele sar din etrier, roata fata se blocheaza, Ionut apuca de se uita spre mine mirat si BUFF, un fleac, s-a tavalit…

Acestea fiind spuse luam mobra pe sus si gata, in servis pentru reconstructie.

In mare parte linia de cafe-racer era deja trasata de fostul proprietar, rotile erau schimbate, se incercase o adaptare a unui sistem de franare pe disc, instalatia electrica era cam in pom, una peste alta destul de mult de reconditionat.

am inceput cu instalatia electrica… lumini, semnale, clacson, bord, comenzi, senzor neutral cam tot ce se putea.

am inlocuit stopul- un cap de pisica stilizat, cu un stop de ktm ce impreuna cu suportul numarului dau mult mai bine .

s-a remodelat suportul farului si s-au facut legaturile pe bec.

Una din cele mai dificile sarcini a fost adaptarea sistemului de franare pe disc. Aceasta modificare a fost posibila prin constructia unui suport de etrier pentru fata,

iar pentru frana de spate se inlocuieste etrierul brembo cu un etrier nissin compatibil cu pompa de frana.

 deasemenea pozitia etrierului a fost schimbata deoarece amplasarea lui sub disc facea imposibila aerisirea.

asadar, originalul se transforma in caferacer

va urma…

 Datorita desfasurarii pe teren mixt (asfalt-pamant) aceasta ramura moto a atras foarte multi adepti oferindule totala satisfactie.Venind din ramuri diferite pilotii s-au adaptat acestei categori dezvoltand stiluri variate de pilotaj.

In cele din urma cele doua stiluri au fuzionat dand nastere unei maniere de pilotaj foarte spectaculoase bazata pe derapaje controlate si inclinatii incredibile in viraje urmate de portiunea de motocros ce a schimbat de multe ori liderul unei curse.