O zi torida de vara tarzie in piata constitutiei din Bucuresti, incet incet incep sa apara concurenti, organizatori, asistenta, media… toti sunt usor topiti de caldura soarelui arzator. In asteptarea startului festiv ma retrag impreuna cu amicii la un barulet cochet in spatele blocurilor unde la adapostul aerului conditionat cinstim o bere si depanam ceva povesti despre raliurile din anii trecuti.
Este prima oara cand particip ca si concurrent la un rally-raid, va trebui sa navighez dupa road-book in stransa legatura cu tripp-masterul(aparat de masurare a distantelor)
Cateva secrete imi sunt vandute de catre ceilalti participanti, celelalte va trebui sa le descopar singur…
In jurul orei 14 se da startul festiv, fiecare concurrent urca pe rampa de start si este prezentat de catre organizatorul acestui raliu, d-nul Dan M. Costescu, actualul campion national al acestei discipline.
Dupa prezentarea echipajelor ne incolonam si traversam orasul intro scurta parada in drumul nostrum spre Ciolpani unde avem bivuacul primei seri.
In tabara circuitului de motocross toata lumea isi aranjaza utilajele pentru ziua urmatoare, eu descopar ca am semicadrul rupt si toba imi freaca tare de roata spate, trebuie sa ingineresc ceva si pentru asta trebuie sa ajung la atelier… unul din concurentii turci are probleme cu evacuarea finala care s-a spart, ma ofer sa i-o repar si o incarc in masina dupa care impreuna cu sora-mea si cumnata-miu’ fuga la atelier dupa o vizita pe la practiker de unde am luat ceva jucarele J
Timpul zboara fantastic de repede si nici nu stiu cand s-a facut noapte, dupa ce termin reparatiile iau decizia sa raman acasa peste noapte si sa imi repar motoreta dimineata.
ZIUA 1
04:00 alarma telefonului ma trezeste din somnul agitate de cateva ore (patru mai exact) ma echipez direct in hainele de cursa si plec impreuna cu Bogdan spre Ciolpani unde ajung in jurul orei 5.
Lumea inca doarme in bivuac si soarele nu a rasarit inca. In liniste imi aduc motoreta in lumina farurilor masinii si incep reparatia… Totul incepe sa se accelereze, concurentii se trezesc si incep sa misune prin tabara, apar masinile de asistenta, glume bancuri, UNDE-I CAFEAUAAAA??? Intre toate astea reusesc sa imi termin motoreta si sa fiu prezent la sedinta tehnica de la ora 06:30 unde mi se inmaneaza roadbookul. Desi clasa la care alerg are asigurata navigatia pe GPS voi incerca sa folosesc roadbookul pentru a ma obisnui cu el in vederea altor curse.
Start, e ora 07:00 fiecare intra pe grila in minutul stabilit, vine si randul meu, 3..2…1…START!!! Gata, s-a consumat startul… si acum… la drum!
O scurta etapa de legatura de vreo 20 de km ne aduce in startul probei speciale ce masoara aproape 400km. Aici alte reguli, alti timpi, alte socoteli, deja nu mai inteleg nimic, regulamentul mi se invarte in cap, primesc tot felul de informatii, gata, m-am saturat, intru in start si vad eu mai incolo ce se intampla. Inping motocicleta catre primul arbitru care ma informeaza ca am venit mai devreme cu 3 minute, timp ce se va dubla si va fi socotit ca penalizare… ups, prima gresala deja…intru pr grila de start, astept minutul stabilit si steagul cade, start in prima proba speciala din raliul drechones!
O las mai moale in primii km, inca nu m-am trezit calumea, inca nu inteleg ce trebuie sa fac incerc un pic navigatia pe road book insa adrenalina e prea mare si GPS-ul ma ajuta mai mult la viteza asa ca decide sa navighez cu ajutorul lui o vreme.
Ajuns pe malul Argesului ma bucur un pic de drumurile nisipoase si dupa o scurta palavrageala cu un amic aflu ca sunt pe 2 la 15-20 de minute in spatele lui Tara, decid ca merge prea tare pentru mine si imi stapanesc dorinta de a pune gazul in capat desi cunosteam drumul destul de bine din plimbarile facute in anii trecuti. Drumul serpuieste printer copaci si apoi suie pe dig, in sfarsit o sa iau ceva viteza… deodata vad in fata o ambulanta, oameni, agitatie… il gasesc pe Tara asezat deja pe targa, are o fractura de femur… pentru el totul s-a terminat… ajut la dezechiparea lui, ii tai pantalonii si vad ca totul e ok, adica fractura e inchisa…cu destule emotii il urcam in ambulanta unde medical imi da voie sa ii fixez piciorul in pozitia naturala cu o fasa.
Timpul trece, vorbesc cu organizatorii care se deplaseaza spre mine deja, mai stau la barfa cu un tataie care l-a vazut cum a cazut ”taica, io am zis ca e gata, a murit, pana am ajuns eu la el iesise de sub motocicleta saracu…”
Apare masina de asistenta si o tai la drum, deja m-au depasit cativa concurenti si sunt tentat sa trag tare dupa ei, reusesc sa imi impun un ritm usor alert care sa ma tina concentrat si imi tot repet ca trebuie doar sa imi fac treaba cum stiu mai bine, ceilalti nu conteaza.
Kilometri se scurg incet sub rotile motocicletei, o usoara dezamagire ma cuprinde cand dupa 200 de km de la start ies in soseaua nationala de langa Calugareni, tocmai il depasesc pe unul dintre concurentii turci prin lunca Neajlovului…l-o fi lovit gandurile strabunilor ca era cam ametit asa…
Ajung in CP 3, mananc ceva si iarasi la drum, drum si inca un drumulet si uite asa mai trece 100de km. Balauresc un pic prin albia unui rau, deja ii prinsesem pe cei de la auto si moralul crescuse enorm. Ultima alimentare am prins-o pe la orele 17 cand am realizat ca merg deja de 10 ore… ultimii 30 de km ii parcurg cu mare grija de teama unei cazaturi din cauza oboselii. Devine deja stresant, mi se pare ca vad tot felul de treburi, franez aiurea… o cam dadusem in paranoia un pic drept sa spun. Deodat pe drumul de tara apar semnalizarile finishului, gata, s-a terminat, ba nu abia e prima zi!!!
Dupa o binemeritata pauza alaturi de cei de la auto vine vestea bomba: suntem la aproximativ 100 de km de bivuac(Craiova) si trebuie sa parcurgem aceasta etapa de legatura cat mai curand deoarece se lasa seara.
Dupa o scurta pauza de realimentare cu apa si ulei(manca mobra cam un litru de ulei la 100km) ajungem in Craiova la locul bivuacului.
Deja atmosfera e relaxata, glumele cu celilalti colegi de calatorie sunt la ele acasa si seara ne prinde reparand la motorete si povestind pataniile din ziua ce tocmai trecuse pe sub roti.
ZIUA 2 CRAIOVA- RANCA
Ne trezim pe la 6 si ii tot explic lui Mark ca e tarziu, el tot nu intelege si uite asa ne prinde brifingul, ni se inmaneaza roadbukul si gata domnilor, e ora 7 03, start domnu’ mitachescu, start… inca nu mi-am pus roadbookul, nu am alimentat, nu mi-am luat ceva de mancare, n-am mancat nimic dimineata si lista e lunga…
Pe etapa de legatura le rezolv pe toate si ajung si la startul in proba in minutul potrivit. O cireada de vaci imi blocheaza startul si trebuie sa trec printer ele deoarece nu optin o amanare din partea arbitrilor… c-est la vie… dupa primii 50 de km ma opresc sa mananc un baton de cereale deoarece ma cam lasasera bateriile.
Terenul se schimba si nisipul isi face usor simtita prezenta. Drumurile de tara se transforma usor in piste cu un nisip fin si asta face ca motocicleta sa fie destul de greu de controlat dar macar nu mai avem santurile de caruta cu muchie vie ce te pot fura destul de urat… Nisipul creste, drumurile serpuiesc printre lanuri de porumb care se incapataneaza sa creasca in solul arid. Pe una din liniile drepte unde viteza crestea simtitor simt ca ceva ma atinge pe picior dar nu iau in seama abia cand dau sa franez vad ca imi cazuse maneta de ambreaj si ma intorc s-o caut. Spre surprinderea mea o si gasesc, o bag in buzunar si ii dau bice fara ambreaj inca vreo 30 de km cand hotarasc sa incerc s-o repar. Surubul care o tinea atasata de pompa era principalul vinovat… si cu ce sa inlocuiesti un surub in mijlocul taramului nisipos din sudul Craiovei… ma opresc la marginea unui sat si ma hotarasc ca trebuie sa gasesc o solutie ceva…. Sprijin motoreta de un stalp de curent si ma apuc sa caut diverse treburi ce le-as putea utilize, ma gandesc la sarma in prima faza dar de unde sa iei sarma in mijlocul campului… cum ma invarteam eu as ape langa mobra storcandu-mi creierii vad aruncata in nisip langa stalp si napadita de ierburi o cruce, o scot din nisip mai mult cu gandul de a o pune sprijinita de stalp si cand colo ce sa vezi: ditai bucata de sarma pusa pe cruce. O desfac repede si ii multumesc lui Petrica(asa-l chema pe saracu’ om)si lui Al de sus si ma idrept indarjit spre pompa de ambreaj. Odata ajuns fafa in fata cu problema imi dau seama ca sarma n-o sa prea tina si ca ar fi mult mai bun un cui… ma descucarajez un pic si facand cativa pasi prin nisip GASESC UN CUI… am ramas cam perplex drept sa va spun dar m-am apucat repede de treaba si cu ajutorul lui Al de sus am pornit iar la drum. Vad pe GPS serpuirile ce le facem si CP-ul ne ia prin surprindere asezat langa un lac minunat. Sunt in spatele lui Vlad Tiglariu la doar trei minute si am alergat dupa el toata ziua. Cei aproape 200 de km de nisip ne-au muncit un picut…
In scurta pauza de masa a trebuit sa imi strang spitzele de pe roata spate pentru ca se slabisera tare.
Ne urcam pe motorete si dai bice in incercarea de a scapa unul de altul. Alergatura asta cu Vlad imi placea tare dar imi si consuma din energia ce ar fi trebuit s-o conserv…. Ultimul CP inainte de finish l-am luat impreuna si dup ace am alimentat am decis sa mergem in echipa schimbandu-ne pe rand la navigatie.Mai aveam 80 de km si ne indreptam spre munti. Dupa o scurta campie relieful a inceput sa se inalte drumurile nisipoase transformandu-se in poteci de caruta cu santuri care din pricina oboselii devenisera foarte dificile. Din acest motiv mi-am luat vreo doua trante de m-au pus cu picioarele pe pamant. Pe ultimii km iar a inceput sa ne manance pielea si sa ne depasim pe potecile inguste de padure ce aduceau mai mult a enduro decat a raliu. Finishul l-am luat in acelasi minut incordati un pic pe o coborare cu bolovani.
Gata, s-a terminat ziua 2, de maine intram in munti, pe un teren care imi place mai tare.
ZIUA 3 RANCA-SIBIU
O dimineata ploioasa si cu doar cateva grade peste plus, se mai anunta ceva abandonuri, intre doua guri de cafea si una de paine mai fac ceva reparatii la motoreta si pe nesimtinte ne incolonam spre start, una din sectiunile unei probei speciale fiind anulata. Ajunsi la locatia noului start fac io niste tampenii si aproape ca ma intepenesc intr-un namol dar ies d-acolo pana la urma.
Azi e etapa de munte si primesc atentionari de la colegi si organizatori sa las gazul mai mic sa nu fac vreo boacana. Am incercat o vreme sa ma aptin dar intrand pe un teren cu care eram familiarizat m-a luat valul dupa primele viraje de la start… drumul presarat cu bolovani ma tine in priza destul de tare si dupa ce depasesc pe toata lumea imi pun in cap sa trag tare sa ajung inaintea masinilor la finish. E ceata, o ploaie insezizabila face imposibila purtarea ochelarilor si simt cum imi ingheata ochii in cap… drumul a urcat foarte mult in altitudine… ajung in Pasul Oltetului de unde incepe coborarea. Incep sa regret ca am dezbracat combinezonul de ploaie, dupa ce trec prin vreo doua trei baltoace si ma ud regulamentar ploaia mocaneasca se transforma in ninsoare, moment in care imi amintesc de cursa de la Sibiu de anul trecut cand am inghetat groaznic. Norocul face ca norul din care ninge sa fie foarte mic si dupa cateva minute sa se opreasca vifornita. Intru in padure si incep coborarea inspre CP. Ceea ce fusese odata drum forestier ce traversa padurile zonei sub numele de Transalpina se asfalta acum devenind o minunatie de sosea cu 4 benzi. Pe etapa de stop rally ce precede CP-ul ma depaseste echipajul Italian, deh ei au caldura in masina… Ajung la CP intr-o stare avansata de congelare, efectele hipotermiei incep sa se instaleze incet, nu mai am dexteritate, nu ma mai pot concentra… mananc repede ceva biscuiti si un baton de cereale dupa care hopa sus pe trotineta si dai bice.
Drumul spre Sadu il stiu in mare, l-am mai facut impreuna cu Tache dar oboseala si frigul il fac un pic dificil. Macadamul gri te indeamna la viteza, vad urmele lasate de echipajul Italian dar reusesc sa ma aptin si sa imi mentin ritmul propus. Cu 200 de metri inainte de finish ma depaseste si a doua masina… ma lasa nervii!!! Asta e, fuga la hotel pe asfalt!
Ziua e departe de a se fi incheiat, trebuie sa imi sudez semicadrul, Radu are cate ceva de sudat la masina asa ca dupa cateva telefoane gasim un atelier si mergem sa rezolvam problema. La intoarcere e deja seara, mancam ceva, o bere, vine Paul cu moussul pentru roata fata si gata si ziua 3.
ZIUA 4 SIBIU- BISTRITA
O zi cu doua speciale si o etapa de legatura destul de lung ape care ploaia din ziua precedenta o anunta destul de dificila.
Azi intra in cursa si campionul European Ugo Filosa, astept cu nerabdare sa vad cum merge si daca ma pot tine dupa el.
Imi schimb repede moussul pe fata si sunt gata de start. Ajung la startul in proba speciala unde iau startul al treilea. Un drum de pamant negru lipicios plin de baltoace si iarba uda imi cam desumfla moralul un pic dar ma hotarasc sa imi mentin ritmul un pic mai sustinut si sa vad ce rezultate optin. Trecusera aproape 50 de km din cei 70 ai probei cand imi faceam socoteala ca merg bine daca nu m-a prins Ugo pana atunci… vorbesti de lup, hop si lupu’ na ca e si el om… Ma iau dupa Italian si incepe o alergatura pe dealurile alea de nu te mai intelegeai cu noi… aproape de finish intram pe un drum forestier presarat cu gropi mari cu apa si foarte virajat. Ajungem la finish in acelas minut dupa ce ultima baltoaca ne-a imbaiat pe amandoi bine de tot.
Etapa de legatura o prcurgem impreuna, ne oprim la o cafea , si pe serpentinele dinaintea orasului Targu Mures ne pierdem printer tiruri.
Ajuns la startul PS2(proba speciala2) aflu ca Ugo al meu plecse de vreo 20 de minute, asta e, o iau si eu din loc sip e la jumatatea probei prind din urma prima masina care orbecaia printr-o livada… ii aduc pe drumul cel bun dupa care imi vad de treaba mea.
Ultima sectiune din proba e un drum in consrtuctie pe care tocmai fusese asezat stratul de margaritar, o superbie de drum pe care ii cam rup gura la motoreta. Ajung in finish si surpriza, sunt primul, Ugo s-a ratacit…asta e, se mai intampla si necazuri cum zice un amic d-al meu.
La hotelul din Bistrita reusim sa bagam motoretele in parcarea subterama unde mai reparam una alta adapostiti de ploaia rece ce cade neincetat.
ZIUA 5 BISTRITA –SATU MARE
E un soare pana la genunchi, la ora 7 primesc gps-ul il pun pe motoreta si surpriza: nu am trak-ul incarcat… bineinteles ca apare Dan care imi povesteste zambind ca e idea lui de a imi testa navigatia pe roadbook, ii raspund si eu razand: nu imi functioneaza tirpmasterul sa vezi ce o sa ma cautati prin padure. Faptul era consumat deja, decid sa navighez dupa tripul gps-ului care era destul de greu de manevrat pentru ca trebuia sa iei mana de pe ghidon…
O zi lunga plina de noroi, probe speciale forfetate, navigatia nu a fost rea cum imi tot povesteau ceilalti dar totusi un pic mai dificila.
In drum spre Satu Mare m-am oprit impreuna cu Dragos Feodorof la o benzinarie sa alimentam si sa mancam ceva. Am luat decizia sa forfetam ultima proba speciala. Motorul meu avea probleme mari dupa ce am prajit un pic ambreajul intr-o vaioaga…
La 40 de km distanta de Baia Mare, chiar dupa de ma trecut de poarta maramuresana ce marcheaza limita de judet motorul meu a cedat definitive fiind nevoit sa il astept pe Suca sa vina sa ma ia cu platforma…
Seara ne-am petrecuto impreuna reparand motoretele, pentru mine ziua urmatoare era compromisa, aprinderea nu mai dadea nici o urma de scantee si asta insemna probleme majore.
ZIUA 6 SATU MARE- TIMISOARA
Ziua asta nu prea am ce povesti, am mers cu mobra pe platforma si am luat startul cu ea impinsa in ulltima proba speciala de la Timisoara. Seara am dat ceva telefoane si am reusit sa imi gasesc de inchiriat un 2t pentru a alerga a doua zi. Am facut ultimile modificari, adica navigatie si toate celelalte si eram gata de start a doua zi dimineata.
ZIUA 7 TIMISOARA-TIMISOARA
O zi superba de vara, terenul e perfect pentru alergat, soarele ne incalzeste dupa zilele de ploaie ce pareau ca nu se mai termina. Surpriza majora a fost ca 2t-ul nu scotea destul curent pentru delurator si trebuia sa derulez la mana, gps-ul se stingea de la vibratii si tot asa… Incercand sa remediez problemele am luat startul ultimul… la cateva sute de metri l-am gasit pe Ugo infipt bine intr-o groapa de vreo 5 metri. Ratase un viraj si sarise direct in gaura cu pricina scapand doar cu motoreta sifonata bine. Cursa se incheiase pentru el… Am plecat mai departe chinuindu-ma cu navigatia destul de tare si incercand sa ma adaptez stilului de mers pe 2t. Cei 70 de km s-au scurs usor fata de zilele trecute cand am alergat de la 200 in sus. Ultimii km i-am parcurs alaturi de Dragos ajungand in finish in acelas minut.
Acesta a fost raliul DRACHONES, pentru mine o experienta unica alaturi de multi prieteni carora doresc sa le multumesc pentru sprijinul acordat dealungul intregului concurs!
Salve Jumba,
Ce fain e sa citesti si sa re-derulezi imagini din cursa
Ne vedem la anu’, fa rost de derulator si trip, sa nu te mai prind cu GPS!
Si daca ma tin curelele, poate reusesc sa vin si la o cursa de enduro, sa bifez si o dinasta
Ciao
Vlad
Deci ne-ai pacalit ca vei face blog pentru fanii tai astazi si pana la ora asta nu a aparut nimic… ma simt dejamagita si nu stiu cat voi mai fi fana ta
)))
Foarte frumos!
Sper sa fie si la anul raliul si mai sper sa pot si eu participa desi experienta mea este minima si se rezuma la motocross.
O intrebare: Tache de care pomenesti este Tache fotograful ? http://tachefoto.ro/
?